Aceasta este declarația mea, așa cum a fost publicată de Camera Deputaților. Opiniile și evaluările exprimate îmi aparțin.
Titlul în sursa oficială
declarație politică: "Marea Neagră, frontiera pe care o vede oricine cu un telefon, mai puțin statul român?"
Vă invit la un exercițiu simplu. Luați-vă telefonul și deschideți o aplicație de trafic maritim. MarineTraffic e gratuită. Veți vedea petroliere vechi, sub pavilioane de complezență - Liberia, Sierra Leone, Camerun -, pavilioane pe care nicio companie serioasă nu și le mai pune. Suprapuneți pozițiile lor peste listele de sancțiuni ale Uniunii Europene și peste monitorizarea guvernului ucrainean și veți înțelege ce navighează, de fapt, la marginea apelor noastre: flota fantomă a Federației Ruse.
Nu este o figură de stil. Conform monitorizării ucrainene, unsprezece petroliere ale acestei flote au acostat în porturi românești, șase dintre ele aflate sub sancțiuni europene. Paxmaris, Croco, Ira, Celine, nume care nu spun nimic publicului, dar care apar negru pe alb în rapoarte. Una dintre ele, Dashan, sancționată de UE încă din decembrie 2024, trecuse prin Constanța înainte să fie scufundată în Marea Neagră, în drum spre Novorossiisk. Aceleași nave care ating cheiurile noastre încarcă, peste câteva săptămâni, țiței în porturile rusești de la Tuapse și Novorossiisk.
Și nu doar acostează, stau. În decembrie anul trecut, petrolierul Clean Raider, sub pavilion liberian, a staționat zile la rând în Zona Economică Exclusivă a României, la treizeci și cinci de kilometri de țărm, în dreptul Tuzlei, la mai puțin de un kilometru de un alt petrolier sosit din Novorossiisk cu transponderul oprit. Nu tranzitau, stăteau în același spațiu maritim în care se află perimetrul Neptun Deep, proiectul care trebuie să redea României independența energetică. Analiștii citesc acest tipar drept pregătire pentru transferuri ilegale de marfă și, foarte probabil, testarea reacției autorităților noastre. Reacție care nu a venit.
Pe 5 iunie, am văzut cât de departe poate merge această tăcere. O dronă navală s-a autodetonat în Portul civil Constanța. Am avut noroc, nu au fost victime. Dar o ambarcațiune fără pilot, de cinci, șase metri, a navigat aproape șapte kilometri în interiorul celui mai mare port NATO de la Marea Neagră, nedetectată, ore în șir. Un sistem anti-dronă instalat recent nu a putut fi folosit. La aceasta adăugați minele care plutesc în derivă de ani de zile. O mină a explodat la o sută de metri de turiști, la Costinești. Alta a fost găsită la Vama Veche în chiar săptămâna incidentului cu drona. Nouă nave comerciale au fost deja avariate de mine în acest bazin.
Problema nu este că nu știm. Problema este că vedem și nu reacționăm. Avem militari foarte buni. Forțele Navale fac parte din grupul operativ împotriva minelor, alături de Bulgaria și Turcia, și au operaționalizat un al doilea vânător de mine clasa Sandown. Dar chiar șeful Forțelor Navale a recunoscut public că avem nevoie de mai multe vânătoare și dragoare. Avem oameni, ne lipsesc instrumentele și, mai ales, ne lipsește comanda unică.
Spun asta fără să arăt cu degetul către un guvern sau altul. Vulnerabilitatea aceasta s-a adunat în ani, sub mai multe administrații. Tocmai de aceea o ridic aici ca pe o temă de securitate națională, nu de competiție politică. Marea Neagră a redevenit o frontieră fierbinte. De fapt, nu cred că a fost vreodată altfel. Iar Neptun Deep, care poate aduce douăzeci de miliarde de euro pentru bugetul României, nu se apără cu pasare de responsabilități.
De aceea, solicit Guvernului și instituțiilor responsabile patru lucruri concrete: Înființarea unui comandament unic, integrat, pentru securitatea energetică și maritimă la Marea Neagră, care să coordoneze permanent toate capabilitățile; Accelerarea achiziției de capabilități anti-mină și anti-dronă: vânătoare de mine, drone navale și sisteme anti-dronă pentru porturi și pentru platformele offshore; Un plan dedicat de protecție a infrastructurii Neptun Deep și a Zonei Economice Exclusive împotriva flotei fantomă; Un act de comandament militar clar pentru Forțele Navale, de a interpela și inspecta navele suspecte, pe temei de drept internațional. Franța a abordat în larg vasul Grinch, sub pavilion fals, invocând Convenția privind dreptul mării. Ce poate face un aliat putem și trebuie să facem și noi. Securitatea națională se păstrează prin decizii ferme, nu mai putem să ne bazăm pe norocul că ceva rău nu se va întâmpla. Avem datoria să le luăm înainte ca norocul să ne părăsească.