Aceasta este declarația mea, așa cum a fost publicată de Camera Deputaților. Opiniile și evaluările exprimate îmi aparțin.
Titlul în sursa oficială
declarație politică având titlul "Norocul ne-a părăsit. 2031 nu este un răspuns"
Pe 10 iunie, de la tribuna Parlamentului, am vorbit despre drona navală care s-a autodetonat în Portul civil Constanța și am spus, textual: "Am avut noroc, nu au fost victime." Am încheiat atunci cerând Guvernului patru lucruri concrete și am adăugat că avem datoria să le luăm înainte ca norocul să ne părăsească.
Vineri, 23 octombrie, norocul ne-a părăsit. Un cargou sub pavilionul Insulelor Comore a fost lovit de o dronă și s-a scufundat la aproximativ treisprezece mile marine în largul Constanței. La bord erau treisprezece oameni, zece ucraineni și trei azeri. Garda de Coastă a scos din apă nouă supraviețuitori și un corp neînsuflețit. Trei marinari sunt în continuare dispăruți.
Rețineți distanța, fiindcă ea este un fapt juridic, nu o cifră de presă. Articolul 2 alin. (4) din Legea nr. 17/1990, republicată, așază limita exterioară a mării teritoriale a României la douăsprezece mile marine. Nava s-a scufundat la aproximativ o milă marină dincolo de această linie. Un om a murit la o milă de granița pe care o apărăm.
Prima reacție publică a ministrului apărării a fost că se află în a doua zi de mandat și că a început deja să se ocupe de legislație. A adăugat că au fost miniștri înainte care ar fi trebuit să se ocupe de acest lucru. Nu mă interesează care ministru. Mă interesează că legislația există deja.
Legea nr. 73/2025 privind controlul utilizării spațiului aerian național a fost votată în Camera Deputaților și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 19 mai 2025. Articolul 21 alin. (1) prevede că aeronava fără pilot la bord care trece ilegal frontiera de stat și zboară neautorizat în spațiul aerian național poate fi distrusă, neutralizată ori i se poate prelua controlul. Articolul 29 alin. (1) stabilește cine ordonă măsura, și anume, comandanții structurilor desemnate prin ordin al conducătorilor instituțiilor din sistemul național de apărare. Textul nu lipsește. Textul este în vigoare din iunie anul trecut. Articolul 22 alin. (2) merită însă citit cu atenție. Determinarea momentului și a locului se face, scrie legiuitorul, "în limitele posibilităților tehnice ale echipamentelor avute la dispoziție". Parlamentul a consemnat acolo, negru pe alb, că întreaga construcție juridică atârnă de echipament. Iar despre echipament nu vorbește opoziția. Vorbesc ministerele, în răspunsurile scrise pe care le am la dosar.
În octombrie 2025, Ministerul Apărării Naționale mi-a răspuns că dronele mici, aflate la joasă altitudine, nu sunt întotdeauna observate de sistemele de supraveghere. În august 2025, același minister mi-a comunicat că resursele navale nu permit patrularea permanentă a zonei maritime și că perimetrul Neptun Deep nu fusese desemnat infrastructură critică națională. În iulie 2026, Ministerul Afacerilor Interne mi-a scris că nu deține ora primei detecții radar din noaptea în care o dronă a lovit un bloc de locuințe la Galați și că RO-ALERT avertizează populația, fără să detecteze amenințări aeriene.
Iar pe 13 august 2026, Ministerul Apărării Naționale mi-a răspuns că primele sisteme SHORAD și VSHORAD sunt estimate să devină operaționale în 2031, cu o soluție intermediară estimată în trei până la patru luni, în funcție de fonduri și de sprijinul aliaților. Fereastra de trei luni se închide pe 13 noiembrie. O voi număra, zi cu zi. 2031. Rostiți cifra cu voce tare, într-o sală în care discutăm un marinar mort și trei dispăruți. Federația Rusă nu ne-a comunicat că așteaptă până în 2031.
Despre controlul parlamentar am și eu de dat socoteală, fiindcă instrumentul acesta îmi aparține și l-am folosit. Am adresat Ministerului Apărării Naționale, în acest mandat, 18 întrebări. Cinci sunt astăzi fără răspuns publicat. Dintre cele 13 la care ministerul a răspuns, toate 13 au venit după termenul regulamentar. Treisprezece din treisprezece. Articolul 112 alin. (1) din Constituție obligă Guvernul și fiecare dintre membrii săi să răspundă la întrebările deputaților. Obligația aceea nu este o curtoazie, iar termenul nu este o sugestie.
Două dintre cele cinci întrebări fără răspuns au termen astăzi. Una, depusă pe 2 octombrie, cere exact acoperirea radar la altitudini joase și calendarul de livrare a capabilităților antidronă contractate prin Programul european SAFE. Am depus-o cu trei săptămâni înainte ca o navă să fie scufundată în largul Constanței. A treia, depusă pe 14 septembrie, cere regimul juridic și dispozitivul operațional de protecție a infrastructurii din perimetrul Neptun Deep, situată în zona economică exclusivă, în afara mării teritoriale. Termenul ei a trecut acum douăzeci și una de zile. Exact în acel spațiu a murit marinarul de vineri. A patra, depusă în aceeași zi, cere felul în care se aplică Legea nr. 73/2025 și cât timp trece între detecție și autorizarea angajării. Nici la aceasta nu am primit răspuns în termen. Am primit, în schimb, declarația ministrului că legea trebuie schimbată.
Solicit Guvernului patru lucruri și le voi urmări pe fiecare: Primul, publicarea în Monitorul Oficial a Ordinelor comune prevăzute de art. 37 din Legea nr. 73/2025, dacă ele nu au fost deja aprobate de toate cele opt instituții obligate, împreună cu Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării prevăzută de art. 34 alin. (5), care stabilește obiectivele ce necesită măsuri de protecție antidronă. Portul Constanța și perimetrul Neptun Deep trebuie să figureze pe acea listă; Al doilea, livrarea soluției intermediare anunțate de minister până la 13 noiembrie, cu raportare în fața comisiilor de apărare ale celor două Camere; Al treilea, răspunsuri scrise la cele cinci întrebări rămase în aer, în zece zile, și o explicație pentru fiecare dintre cele treisprezece răspunsuri întârziate; Al patrulea, un calendar public, defalcat pe ani, al capabilităților antidronă contractate, cu sumele angajate și datele de livrare asumate. Clasificat rămâne ce ține de amplasare, de acoperire și de disponibilitate operațională. Anul livrării nu este secret de stat.
În iunie am spus, de la tribuna Parlamentului, că ridic tema fără să arăt cu degetul către un guvern sau altul, fiindcă vulnerabilitatea s-a adunat în ani, sub mai multe cabinete. Atunci era corect. Astăzi nu mai este. Între iunie și octombrie am primit răspunsuri scrise care arată un stat care își cunoaște lipsurile, le-a pus pe hârtie și le-a programat pentru 2031, un stat care își inventariază propriile vulnerabilități și apoi le lasă la termen nu mai are dreptul la prezumția de bună-credință.
Familiei marinarului care a murit vineri nu îi datorăm o legislație începută a doua zi de mandat, îi datorăm echipamentul care trebuia cumpărat anul trecut.