Aceasta este declarația mea, așa cum a fost publicată de Camera Deputaților. Opiniile și evaluările exprimate îmi aparțin.
Titlul în sursa oficială
: "Statul de drept nu este opțional. De la indiferența care ucide, la acțiunea care salvează".
România este din nou în doliu. Contorizăm un nou caz de femicid. Se pare că este al 51-lea în ultimul an. Asta înseamnă, statistic, că la fiecare șapte zile, în România, o femeie este ucisă de un bărbat care, într-un act de barbarie primitivă, se crede stăpânul absolut pe viața și moartea partenerei sale. Aceasta nu este o problemă privată, este un eșec național.
Și, ca de fiecare dată după o asemenea tragedie care ne îngrozește pe toți, ne punem aceleași întrebări sterile: cum este posibil ca o victimă care deținea un ordin de protecție să sfârșească astfel?
Aflăm din declarațiile vecinilor, ale rudelor, că poliția, în loc să aplice legea cu fermitate, ar fi încercat "să-i împace". Această mentalitate a "împăcării" este o complicitate morală la crimă. Rolul polițistului nu este să fie mediator de familie într-un caz de violență iminentă, ci să fie brațul ferm al legii, care separă victima de agresor și impune respectarea legii.
Vreau să fiu foarte clar: nu mâine, nu peste o lună, nu de la anul! Azi, acum, toate instituțiile statului - de la Poliție și Parchet, până la Asistență Socială și Justiție - trebuie să intervină concertat pentru a preveni aceste crime și pentru a pedepsi exemplar agresorii.
Și dovada că neputința este, de fapt, doar o lipsă de voință a unui polițist care astăzi are o viață pe conștiință, stă într-un eveniment petrecut recent, pe care poate nu mulți l-au remarcat. Într-o comună din județul Galați, poliția a fost chemată să intervină. Un bărbat înarmat cu o sabie încălca un ordin de protecție și se apropia de fosta parteneră. La somațiile polițiștilor, a răspuns violent. Oamenii legii au acționat conform manualului: l-au împușcat. Au salvat o viață.
Ce ne arată acest caz? Că se poate! Că atunci când polițistul înțelege că rolul său este să apere victima, nu să-l menajeze pe agresor, legea funcționează. Jos pălăria!
Dar "uneori se poate" nu este îndeajuns. Protecția statului nu poate fi o loterie. Nu putem accepta ca o femeie din Galați să trăiască, iar o alta, dintr-o altă localitate, să moară doar pentru că polițiștii au acționat diferit.
Trebuie ca tot timpul să se poată. Nu mai avem dreptul să tolerăm nici o secundă, nici o ezitare și nici o scuză.