Aceasta este declarația mea, așa cum a fost publicată de Camera Deputaților. Opiniile și evaluările exprimate îmi aparțin.
Titlul în sursa oficială
"Summitul B9 la București - solidaritatea flancului estic este indivizibilă, iar Rusia trebuie descurajată ferm, înainte să mai facă o singură victimă"
Începând cu 12 mai 2026, București găzduiește Summitul Formatului București - B9, reunindu-i pe șefii de stat și de guvern ai celor nouă state aliate de pe flancul estic al NATO. Nu este o întâlnire ceremonială, nu este o fotografie de grup, este momentul în care nouă națiuni - România, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Estonia, Letonia și Lituania - își reafirmă, în fața unei agresiuni rusești care a depășit deja patru ani, că securitatea fiecăruia dintre noi nu este negociabilă și că răspunsul nostru rămâne unul singur: solidaritate fără rezerve și descurajare fermă.
Să fim foarte clari: Federația Rusă este un stat agresor. Nu o spun ca metaforă, nu o spun ca artificiu retoric, o spun pentru că invazia Ucrainei, masacrele de la Bucha și Mariupol, instrumentalizarea energiei ca armă de șantaj, atacurile cibernetice sistematice împotriva infrastructurilor critice europene, sabotajul conductei Nord Stream, dronele căzute pe teritoriul nostru, subminarea proceselor electorale din Republica Moldova, din România și din alte state aliate - toate sunt acte de agresiune deliberată ale aceluiași regim, conduse după același manual. Iar acest manual nu se va închide de la sine. Se va închide doar atunci când i se opune un zid suficient de înalt încât să devină inutil să fie deschis.
Acest zid se numește, astăzi, Articolul 5 al Tratatului de la Washington și se numește, în egală măsură, solidaritatea concretă, măsurabilă, verificabilă, dintre statele B9, pentru că Articolul 5 nu este o garanție abstractă scrisă pe hârtie, ci este o capacitate. Este Grupul de Luptă multinațional, condus de Franța, la Cincu. Este prezența americană extinsă la Mihail Kogălniceanu. Este scutul antirachetă de la Deveselu. Sunt avioanele F-35 care, începând cu 2026, intră în serviciul Forțelor Aeriene Române. Sunt acordurile bilaterale strategice cu Polonia, cu țările baltice, cu Statele Unite. Și, nu în ultimul rând, sunt conexiunile energetice prin care România alimentează astăzi Republica Moldova, după ce Rusia a transformat livrările de gaze într-o armă politică.
Ca fost ministru al energiei și ca deputat care a urmărit îndeaproape modul în care Moscova folosește dependențele tehnologice și energetice pentru a divide Europa, vă spun fără echivoc: descurajarea defensivă pe care o cerem astăzi nu înseamnă escaladare. Înseamnă fix opusul ei. Înseamnă să facem agresiunea atât de costisitoare pentru Federația Rusă, încât calculul de la Kremlin să se schimbe înainte ca o singură rachetă să mai treacă peste o singură frontieră NATO. Pace prin forță, nu pace prin concesie, stabilitate prin capacitate, nu stabilitate prin iluzie diplomatică - aceasta a fost, este și trebuie să rămână poziția României!
Iar pentru ca această poziție să fie credibilă, B9 trebuie să acționeze, la București, pe trei direcții care nu mai admit amânare: În primul rând, consolidarea posturii militare avansate pe flancul estic - mai multe trupe permanent staționate, mai multă apărare antiaeriană integrată, capacități antidronă, achiziții comune care să închidă lacunele de muniție și de sisteme strategice care încă persistă după patru ani de război; În al doilea rând, securitatea energetică ca pilon al securității colective: interconectarea integrală a piețelor B9 de electricitate și gaze, finalizarea Coridorului Vertical, accelerarea proiectelor nucleare, inclusiv Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și primul reactor modular mic din Europa, la Doicești, eliminarea ultimelor dependențe energetice de Federația Rusă; În al treilea rând, apărarea cibernetică și hibridă: un mecanism comun B9 de răspuns la atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice și la campaniile de dezinformare care continuă să otrăvească dezbaterea publică din toate cele nouă state.
România nu mai poate fi un simplu participant la flancul estic. România este, prin geografie, prin populație, prin economie, prin Marea Neagră, prin granița sa cu Ucraina și cu Republica Moldova, statul-pivot al acestei regiuni. Asumarea acestui rol nu este vanitate, este obligație istorică și morală de a ne apăra pe noi și pe vecinii noștri. Înseamnă să fim primii care propun, primii care contribuie, primii care sprijină Republica Moldova în drumul ei european, de reunificare și ireversibil spre Vest. Înseamnă să tratăm Marea Neagră nu ca pe o periferie maritimă a Europei, ci ca pe ceea ce este, de fapt - noua linie de contact a civilizației libere.
Închei cu un apel transpartinic. Pe această temă, securitatea flancului estic, descurajarea agresiunii ruse, sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova, în Parlament, pentru orele în care discutăm despre B9, nu trebuie să existe coaliție și opoziție. Trebuie să existe România. Iar România, astăzi, la masa B9, vorbește cu o singură voce: nu vom abandona pe nimeni, nu vom ceda niciun metru de spațiu aliat și nu vom permite Federației Ruse să mai facă o singură victimă.