declarație politică având titlul "Vin americanii"

Bunicii noștri au așteptat o jumătate de secol o propoziție de două cuvinte - "Vin americanii". Au rostit-o în bucătării, cu aparatul de radio dat încet pe Europa Liberă. Au rostit-o la Canal, în barăci, oameni cărora li se luaseră pământul, casa și numele. Mulți au murit rostind-o. Americanii nu au venit atunci.

Au venit în 2004, când România a intrat în Alianța Nord-Atlantică. Au venit la Deveselu și la Mihail Kogălniceanu. Iar în vara aceasta, avioane F-16 cu tricolorul pe derivă au doborât drone rusești care zburau în spațiul aerian al Alianței, deasupra Mării Negre. Generația bunicilor mei a așteptat protecție. Generația noastră o produce.

Vă vorbesc astăzi despre un document apărut la Washington la 8 septembrie. Heritage Foundation, prin Margaret Thatcher Center for Freedom, a publicat raportul "U.S.-Romanian Relations: A Pivotal Partnership in an Unstable Region", semnat de Jordan Embree și Anthony B. Kim. Este o evaluare rece, cu cifre, făcută de o instituție care cântărește greu în deciziile administrației americane. Concluzia ei ne privește direct. România este - scriu autorii - un aliat american serios, cu geografie strategică și cu o orientare transatlantică durabilă.

Merită rostite în acest plen cifrele acestei relații, fiindcă ele descriu o relație pe care mulți români nu știu că o au. Exporturile românești către Statele Unite au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, ceea ce face din America a cincisprezecea piață de export a României în lume și cel mai mare client al nostru din afara Uniunii Europene. Exporturile americane către noi se ridică la 3 miliarde de dolari, în special mașini avansate, echipamente de transport și sisteme de apărare. Stocul de investiții americane directe depășește 9 miliarde de dolari. Iar acest capital susține direct peste 120.000 de locuri de muncă românești, aproximativ 2% din întreaga forță de muncă cu normă întreagă a țării, concentrate în sectoare tehnologice bine plătite.

Când spunem parteneriat strategic, despre asta vorbim, despre 120.000 de familii cărora salariul le vine dintr-o decizie de investiție luată peste ocean.

La energie am lucrat direct și știu cât de important este acest capitol. Raportul reține că România conduce astăzi desfășurarea tehnologiei americane de reactoare modulare mici la Doicești, prin parteneriate susținute de Corporația Financiară Internațională pentru Dezvoltare și de Banca de Export-Import a Statelor Unite; reține că gazul de mare adâncime din perimetrul Neptun Deep are nevoie de capital american și că el ne așază în poziția de exportator net către vecini vulnerabili; și recomandă integrarea producției românești de gaze în Coridorul Vertical, ca securitatea energetică a Balcanilor și a Europei Centrale să nu mai atârne de bunăvoința nimănui.

Tot aici, în Parlament, avem datoria să fim onești cu noi înșine, fiindcă entuziasmul fără execuție a costat România scump și înainte. Un proiect anunțat rămâne un anunț până la prima moleculă livrată și până la primul kilowatt injectat în rețea. Doicești și Neptun Deep se măsoară în beton turnat și în termene respectate. Prietenii serioși ne judecă după execuție - și bine fac.

La apărare, raportul consemnează că România și-a dus cheltuiala de apărare la 2,43% din Produsul Intern Brut în 2026 și că s-a angajat la 3,5% cheltuieli de apărare de bază până în 2035, în cadrul țintei aliate de 5%; consemnează modernizarea de 2,5 miliarde de euro de la Mihail Kogălniceanu, bază care va putea găzdui 20.000 de militari și va ajunge printre cele mai mari din spațiul Alianței; consemnează cele 49 de aeronave F-16, scrisoarea de ofertă și acceptare pentru 32 de F-35, bateria Patriot cumpărată în 2025 ca să o înlocuiască pe cea dăruită Ucrainei, cele trei sisteme HIMARS și primul centru european de mentenanță HIMARS, bateriile de coastă cu rachete Naval Strike Missile care bat la peste 100 de mile marine; consemnează, în sfârșit, că România a devenit al doilea aliat american intrat pe piața americană a sistemelor antidronă.

Am enumerat aceste cifre dintr-un singur motiv - un aliat se măsoară prin ceea ce aduce la masă și România aduce.

Raportul ne arată și anumite provocări, iar partea aceasta e cea mai valoroasă pentru noi. Investiția americană nouă, pe teren gol, a încetinit. Companiile americane invocă un singur motiv, lipsa predictibilității. Autorii scriu despre ordonanțe de urgență frecvente și neanunțate, care schimbă peste noapte impozitarea companiilor, pragurile pentru microîntreprinderi și obligațiile de asigurări sociale. Scriu despre instabilitate politică și despre blocajul în care două nominalizări de prim-ministru nu au obținut votul Parlamentului. Iar în Indexul Libertății Economice, economia noastră e clasificată doar ca moderat liberă. Ne privește pe toți cei care facem politică, fără excepție și fără scuze.

Un raport prietenos care ar fi tăcut asupra acestor lucruri ne-ar fi făcut un deserviciu. Predictibilitatea legislativă este cea mai ieftină politică industrială din lume. Nu costă un leu de la buget. Cere doar disciplină care trebuie să înceapă din Parlament și Guvern.

Rămâne de spus lucrul cel mai incomod, cel pe care aliații noștri îl gândesc de mult și nu îl rostesc din politețe. Trei decenii, marile capitale ale Europei au numit comerț ceea ce era dependență. Au construit conducte spre Moscova, convinse că interdependența economică vindecă ambițiile locale/naționale. Doctrina avea și un nume elegant, schimbare prin comerț. A produs exact contrariul. Rusia a folosit gazul ca armă chiar în anii în care a invadat Ucraina. Raportul de la Washington spune lucrurilor acestea pe nume și vorbește despre Rusia ca despre un adversar care a atacat reziliența aliaților în spațiul energetic și în cel informațional.

România a stat deoparte de această iluzie - și merită spus în plenul Camerei Deputaților. Am fost printre primele capitale europene care au interzis explicit, prin norme obligatorii, participarea furnizorilor de risc înalt la infrastructura 5G sau care am interzis, și asta am făcut-o chiar eu, sistemele antivirus rusești în instituțiile publice. Am plătit un cost pentru decizia aceea, dar a fost decizia corectă.

De aceea, afirm, fără nicio ezitare, că interesul american în Europa merită sprijinit de România. O Uniune care își recuperează industria de apărare, energia și competitivitatea o poate face într-un singur fel, doar împreună cu Statele Unite. Nu există arhitectură de securitate europeană fără garanția americană. Nu există relansare industrială europeană fără tehnologie, capital și piață americană. Cine cere astăzi Europei să se separe de America îi propune, în fapt, izolarea, și face jocul Moscovei. Iar izolarea, pe continentul acesta, s-a terminat întotdeauna prost pentru noi.

Interesele noastre și ale americanilor coincid. Coincid și adversarii. Drona care a explodat în mai pe acoperișul unui bloc din Galați nu a întrebat dacă în apartamente locuiesc români sau americani. Rețelele de manipulare care au lovit procesul nostru electoral folosesc aceleași metode la Varșovia, la Vilnius și la Washington. Cine își imaginează că poate negocia separat, la Moscova, o pace mai bună pentru el nu a citit istoria acestui continent. Noi am citit-o. Am și scris câteva pagini din ea, cu sânge și cu pierderea Basarabiei.

Doamnelor și domnilor deputați, închei cum am început. Bunicii noștri au așteptat americanii ca pe o minune care nu a mai venit. Nouă ni s-a dat altceva, mult mai greu și mult mai onorabil. Ni s-a dat locul la masă. Locul la masă vine cu obligații, cu procentele din Produsul Intern Brut plătite la timp, cu legi care nu se schimbă noaptea, cu proiecte duse până la capăt. Ei au așteptat o viață întreagă. Noi avem de construit, în fiecare zi.